Despre varcolaci

Un vârcolac este, în mitologia românească o fiinţă fabuloasă, un demon care mănâncă Soarele şi Luna, generând în acest fel fazele Lunii şi eclipsele. Multiplele reprezentări ale acestei creaturi, de la animale reale(lupi,câini), la cele fantastice(zmei, balauri) au condus la un mister asupra formei demonului. Vârcolacul este reprezentarea răului care disturbă ordinea firească a lumii, iar orice abatere de la ordinea stabilită de comunitate poate genera un vârcolac. Astfel, vârcolacii, ca şi strigoii sau moroii, pot proveni din foarte multe surse, cum ar fi: copii nebotezaţi, născuţii cu anomalii, oameni care şi-au ucis un frate sau o soră, sau chiar o acţiune contrară unei tradiţii poate genera un vârcolac. Omul-vârcolac se va transforma în timpul unei eclipse, iar de cele mai multe ori, sufletul său este cel care va urca în cer şi va mânca Soarele sau Luna. Dacă legătura sufletului cu trupul este întreruptă în timpul transformării, sufletul este pierdut pe vecie.

Etimologia cuvântului pare a proveni din bulgară sau sârbă, din vylx + dlaka ce însemna cu păr de lup. Mitologia strămoşilor daco-geţi pare a fi influenţat, de asemeni, mitologia românească, mai ales prin cultul lupului, care legată şi de creatura vârcolac. De cele mai multe ori era suficient ca Luna să aibă o culoare roşietică, pentru ca românul să tragă concluzia că vârcolacul mănâncă Luna iar sângele astrului se prelinge printre colţii făpturii. Modurile de alungare sunt numeroase şi implică de obicei zgomotele de metale, cum ar fi tragerea clopotelor, baterea fiarelor între ele.

Varcolacii......

Lilith a fost prima sotie a lui Adam dar a fost izgonita de zeul crestin. A dobandit puteri supranaturale si a devenit un demon sexual. Rangul ei este de regina demonilor in Lumea Subpamanteana. Cain s-a hranit cu sangele ei magic si a primit puterile ei, iar mai tarziu a primit blestemele de la ingeri trimisi de "Dumnezeu" care il faceau vampiric. A primit blestemul de a avea nevoie sa bea sange si de a nu putea trai in lumina zilei, si blestemul nemuririi. In alta versiune Kain s-a nascut demon si pentru ca a fost muscat de un fel de demon-cobra in loc sa moara a devenit vampir. Asta a spus "bunicul" lui Kain desi Kain a spus ca a fost blestemat cu vampirism si nu a fost transformat de o muscatura. In orice caz exista vampirii nemuritori care beau sange si unii vampiri "soultaker" care nu sunt nemuritori si care nu au nevoie de sange. Toti copii lui Lilith sunt vampiri "soultaker" aceste puteri fiind mostenite prin sange. Toti copiii lui Kain au nevoie sa bea sange si nu pot trai in lumina zilei. Varcolacii la fel au fost creati de Lilith, au o durata a vietii de cateva mii de ani. Arata ca oameni obisnuiti dar se pot transforma in oameni-lup, unii avand chiar aripi de dragon, aceasta fiind o evolutie naturala. Desi varcolacii au fost initiali creati, au abilitatea de a transforma un om in varcolac prin diferite metode. Varcolacii sunt organizati in haite de cateva zeci conduse de un comandant, iar vampirii sunt organizati in clanuri. Zeita suprema a vampirilor este fiica lui Lilith iar regele vampirilor este Kain, insotiti de mai multi zei si zeite. Zeul varcolacilor este Lucian, fiind insotit de alti "gardieni" organizati in 21 de grade.

Trecut si prezent

Ca si originea omenirii si originea vampirilor este pusa sub mister si o aura de legenda si mit pluteste deasupra acestor subiecte. Sursa a tot ceea ce oamenii considera a fi „rau", „malefic" este imprecisa. Unii spun ca „raul" exista si in Eden, sarpele care a ispitit-o pe Eva, Samael, fiind intruchiparea diavolului sau o unealta a lui. Si totusi Geneza se contrazice cu un alt pasaj al Bibliei si anume, in Isaia se vorbeste de o creatura ce ar strange toate fiarele malefice ale pamantului in jurul ei. Aceasta fiinta este o femeie pe nume Lilith, desi mentionata foarte vag in Biblie ea isi gaseste totusi un loc mai bine definit in unele texte apocrife evreiesti.

Desi putin stiu de existenta ei, Lilith a fost prima sotie a lui Adam, dar care a refuzat sa i se supuna si a dorit sa aibe drepturi egale cu cele ale barbatului. Izgonita pentru aceasta nesupunere ea s-ar fi retras intr-o padure, un loc blestemat. In Isaia, 34, 14 putem citi urmatoarele cuvinte: „Fiarele din pustie se vor intalni acolo cu cainii salbatici, si tapii parosi se vor chema unii pe altii. Acolo isi va avea locuinta naluca noptii, si isi va gasi loc de odihna.". Aceasta naluca a noptii nu este nimeni altcineva decat Lilith care va atrage catre dansa toti demonii si toate intruchiparile pacatului. Izgonita din gratia Domnului, ramasa fara sot sau posibilitatea de a avea copii, Lilith devine vampir, ademenind barbatii prin frumusetea ei asemenea unui Sccubus, culcandu-se cu ei, sugand sangele femeilor gravide, provocand moartea copiilor sau chiar uciderea de bebelusi. Placerea ei de a ucide s-ar fi transformat intr-o nevoie.

Urmatorul pasaj se refera la un sarpe, acesta poate fi insusi Samael sau chiar o alta denumire data lui Lilith: „ Acolo isi va face cuibul sarpele de noapte, isi va pune ouale, le va cloci, si isi va strange puii la umbra lui; acolo se vor strange toti ulii: fiecare la tovarasul lui." Putem interpreta acest pasaj in diverse moduri, daca consideram ca in el este vorba de Lilith atunci o a doua ipozeza se adevereste. Conform unor legende pierdute in negura vremurilor (Alfabetul lui Ben-Sira) Cain, fiul lui Adam, ar fi intalnit-o pe Lilith la Marea Rosie, uniunea lor intru sange dand nastere unui sir nesfarsit de vampiri si demoni.

Pasajul 17 din acelasi capitol spune: „El (Dumnezeu) a tras la sorti pentru ele si mana Lui le-a impartit cu funia de masurat tara aceasta: ele o vor stapani totdeuna si o vor locui din veac in veac." Trimiterea la viata eterna este extrem de evidenta, oare ar fi o prea mare indrazneala sa credem ca este vorba despre vampiri? Daca am considera ca Dumnezeu nu este fara de pacat (cum incearca sa afirme mai multi specialisti) am putea vedea in Lilith o greseala cruciala a lui Dumnezeu pe care acesta incearca sa o „repare" dandu-le acestor fiinte damnate un loc in care sa poata bantui. Desigur ca ele au mostenit nevoia „mamei" si vor incerca sa supravietuiasca chiar daca asta ar insemna a ucide.

Locul acesta blestemat, padurea aceasta, este gasita si in opera lui Dante „Divina comedia" in volumul „Infernul". Pentru a ajunge la portile Infernului, Dante si-a imaginat trecerea printr-o padure sinistra in care pacatele cautau sa-l ademeneasca sub forma unor animale (ex: lupoica – desfrau, lacomie, gelozie).Poate fi aceasta o viziune asupra acelui loc in care se gaseste si Lilith, din care porneste originea vampirilor?

Aceasta este explicatia biblica (daca o putem numi asa) a "nasterii" vampirilor si a aparitiei lui Lilith, dar in mitologie, mai ales in credinta grecilor antici, Lilith are o alta origine. Cei ce cunosc mitologia antica sunt familiari cu termenul de Lamie. Ele sunt genii feminine care-i ispiteau pe tineri cu infatisarea lor frumoasa, pentru a le suge sangele. Legenda spune ca Lamia a fost o regina a Libiei, care l-a sedus pe Zeus; furioasa, Hera a transformat-o in spectru si i-a ucis copiii. Drept razbunare, Lamia rapea copiii nenascuti din pantecul matern. In „Vulgata", numele ei este tradus prin Lilith. In demonologie, e un vampir nocturn, un fel de Sccubus apropiat de strigoi. Lamiile apar in capodopera lui Goethe, „Faust" alaturi de alte creaturi ale intunericului, ele fiind inrudite cu Mefisto, numele purtat de Satana in aceasta opera.

Desigur ca se observa o asemanare intre cele doua teorii dar ramane la latitudinea fiecaruia pe care doreste sa o creada. Acest demon-vampir, Lilith, a influentat totusi gandirea oamenilor, Goethe ajungand sa declare prin unele personaje, vrajitoare ca : „Pe drumul catre dracul, tineti minte, / Femeia e cu zece pasi inainte".

O explicatie stiitifica despre aparitia vampirilor este inca necunoscuta, dar scriitoarea Anne Rice a incercat sa construiasca alta ipoteza ce a prezentat-o foarte amanuntit in cartea sa „Regina damnatilor" si aici exista o „mama" a tuturor vampirilor, ce e legata de copiii ei, doar ca Akasha a fost poseda de catre un spirit, in aparenta masculin, Amel, care i-a intrat in trup, tranformand-o astfel in vampir. I-a intrat in sange si asemenea unui virus el intra in corpurile celor ce fac schimb de sange cu un vampir. Actioneaza ca o boala... ce cere consumul de sange si protectie impotriva luminii.

Creaturi ale intunericului

Sunt fapturi feminine supranaturale intalnite in mitologia romaneasca, foarte raspindite in superstitii, carora nu li se poate stabili insa un profil precis, din cauza marii diversitati a variantelor folclorice. Totusi, cel mai frecvent, Ielele sint descrise ca niste fecioare zanatice, cu o mare putere de seductie si cu puteri magice, avind aceleasi atribute ca Nimfele, Naiadele, Dryadele, sau chiar si ca Sirenele. Ielele locuiesc in paduri sau in pesteri, in munti, pe stinci sau pe maluri de ape, in balarii sau la raspintii, scaldindu-se adesea in izvoare. Se crede despre ele ca apar in special noaptea la lumina lunii, rotindu-se in hora, in locuri retrase (poieni silvestre, iazuri, maluri de riuri, rascruci sau chiar in vetre parasite, dansind goale, numai cu sinii goi, cu parul despletit, mai rar cu vestmint de zale sau infasurate in valuri transparente si cu clopotei la picioare). Dansul lor specific este hora, locul pe care au dansat ramine ars ca de foc, iarba nemaiputind creste pe locul batatorit, iar crengile copacilor din jur fiind pirlite. Ielele apar uneori cu trup, alteori sint doar naluci imateriale, cu aspect iluzoriu de tinere femei vesele; de obicei, folclorul le reprezinta tinere si frumoase, voluptuoase si seducatoare, nemuritoare, zburdalnice pina la delir, vindicative si rele, fara a fi totusi structural malefice.

Ielele vin fie in numar nelimitat, fie umbla in cete de sapte, uneori chiar 3, in acest ultim caz, legenda le considera fiicele lui Alexandru Machedon si le numeste Catrina, Zalina si Marina. Nu sint considerate, in general, genii rele; ele se rabuna doar atunci cind sint provocate, ofensate sau vazute in timpul dansului (in mod obisnuit sint invizibile, putind fi zarite rareori si numai noaptea), insa atunci pedepsesc pe cel vinovat pocindu-l, dupa ce l-au adormit cu cintecul si cu virtejul horei jucate in jurul acestuia de trei ori. Principalele lor insusiri sint coregrafia si cintecul vocal cu care, ca si Sirenele, isi vrajesc ascultatorii.